Cu ce ma imbrac azi?
Mda, din cand in cand vine si momentul in care dupa indelungi sedinte de familie de genul „ce Dumnezeu tii in dulapul ala?” si „ai un dulap de haine si n-ai cu ce sa te imbraci?”, care sunt sigura ca va sunt cunoscute, te apuci sa sortezi hainutele din dulap. Peste unele trec usor, dar peste altele nu as putea niciodata…
Sarafanul meu negru de la 16 ani, care si acum ma intreb daca se purta singur sau cu pantaloni si in care paradoxal mai incap…, puloverul de la mama de cand ea avea 18 ani, impletit, caramiziu din lana, rochita de plaja cu „corset”, ceva home made, tot de pe la 14 ani…si fara sa vreau ma cufund in amintiri…
Si chiar daca nu le mai am, imi amintesc de primul meu tricou cu gluga de pe la 10 ani si primii blugi bufanti ca doar erau inceputurile hip-hopului…si de cizmele peste genunchi pe care le purtam la 14 ani…
Si imi mai amintesc cu ce am fost imbracata in prima zi de serviciu, in ultima zi de facultate si in ziua in care dadeam o teza la engleza si stateam in ultima banca si uite asa imi mai amintesc ca a nins intr-un an pe 26 noiembrie si ca 4 martie a fost o zi destul de calda….si toate astea de la o simpla curatenie in dulap.
Rand pe rand din dulapul meu coboara amintiri si oameni, sentimente-tristeti si bucurii si chiar daca melancolia ma face sa pierd oreeee facand curatenie in dulap, la sfarsit, zambesc sau plang…cu bucuria maxima ca n-am uitat, ca totul traieste atata timp cat eu imi aduc aminte. Din cand in cand ma imbrac cu amintiri…
Si data viitoare cand ii cereti consoartei sa isi goleasca dulapul, ganditi-va ca poate isi va goli si amintirile… si poate ca ar fi cazul sa ii faceti un dulap separat…de amintiri.
Later edit…
comment mircea popescu
Pentru ca nu pot raspunde acestui comment decat asa… (pentru ca nu am timp azi sa imi fac karma, ca sa pot da un raspuns :))
„Alternativ, poate vei incerca si tu sa iti amintesti cand a nins ultima data sau ultima pereche de manusi pe care ti-a facut-o bunica ca sa nu iti fie frig la manute cant te dadeai cu sania alaturi de alti copii in drum. Poate azi, nu te-ai fi gandit ca ar trebui sa-i tragi o „mama de bataie” consoartei, iar pentru asta este prima si ultima data cand te bag in seama. Revenim, daca nu ai asemenea amintiri, sa ti le cumperi…nu pentru ca te vor face mai bun sau mai destept, cum nici pe mine nu ma fac, ci pentru ca asemenea amintiri aduc la viata oameni care i-am iubit si nu mai sunt in viata noastra, aduc la viata lucruri care te definesc…Nu, nu e nevoie sa imi fac un dulap de amintiri, ca ele sunt in inima si in mintea mea, dar toti cei care uita…cateodata pentru totdeauna, ar trebui sa-si faca. Si e valabil si pentru tine ca poate iti vei aminti ca „mama de bataie” face parte din categoria violenta.
Slava Domnului ca nu ti-a raspuns nimeni…
Ceva de spus...la feminin 
Posted by Tudor on iunie 10, 2010 at 5:43 pm
Da, e greu sa te desparti de diverse lucruri, nu neaparat haine. De fiecare data cand m-am mutat am carat sigur minim 3 saci de „diverse rahaturi” pe care nu le mai folosesc niciodata aproape sigur, dar nici nu ma lasa inima sa le arunc. La faza cu mutatul e singurul moment in care imi ies din minti, nu de alta dar tot spinarea mea cara. In rest, da-le dracu’, stau in dulap si o data pe an (cand fac curat :)) ) imi mai starnesc si amintiri. Oricum ar fi, lucrurile se pot arunca la gunoi, dar amintirile niciodata.
Posted by davkar on iunie 11, 2010 at 10:48 am
„Ne imbracam cu amintiri…” Cat de frumos spus! Si cat de adevarat!!
Niciodata nu m-am gandit astfel la toate aceste lucruri… Amintirile pe care le avem sau „le purtam”- in ambele sensuri, cu noi sau pe noi 😉 – sunt o conditie sine qua non ce completeaza latura umana a fiecaruia.
Si nu doar „cei mari” au amintiri. Va spun ca mutatul nostru dintr-o tara in alta a atras dupa sine umplerea pe jumatate a masinii numai cu sacose cu plusuri. Oricat am incercat sa mai scap de o parte din ele, copiii mei nu au vrut cu nici un chip sa scape: nici de ratusca care aminteste de verisorul Cosmin, nici de Puffy a lu’ David, nici de Albisorul cu care dormea zilnic de mica, nici de primul ursulet de la mama, de cel de la nana, nici macar de ursul rupt din care curgeau caltii si atele, de…., caci toate aminteau de ceva sau de cineva :).
Noi ne imbracam cu amintiri, copiii nostri se invaluie si se-conjoara cu amintiri de copil… ce dureaza o viata.
Ce poate fi mai frumos!?!…