Pur si simplu Eurovision

Eurovisionul e un concurs unde vad steagul Romaniei…125 de milioane de oameni(anul acesta posibil 600 de milioane)  il vad odata cu mine. Pentru 3 minute Europa ne vede prin muzica, nu mai suntem tigani, faliti, necajitii Europei…suntem ceea ce cantam.

Stiu ca Eurovisionul nu intra in lista voastra de preferinte muzicale…

Stiu ca va intrebati de fiecare data de ce trimitem asemenea piese…fara sa va intrebati daca preferatii vostri se deranjeaza sa trimita o piesa intr-un concurs unde principalul “premiu” este ca iti reprezinti tara.

Stiu ca melodiile din acest concurs par plictisitoare pentru multi, dar muzica asta e reala, live si are intotdeauna un mesaj. Eurovisionul este o sansa pentru cei care nu pot patrunde in “showbiz” pentru ca stiu doar sa cante.

Eurovisionul are si defectul ca e un concurs politic, tinand cont ca se voteaza pe vecinatati si diaspore…dar in fiecare an romanii din Europa voteaza pentru tara lor si asta ma bucura. Din cand in cand mai voteaza si altii pentru noi si asta ma bucura si mai mult.

Nu vreau sa pledez pentru Eurovision, vreau doar ca toti cei care simtiti romaneste sa transmiteti un gand bun de acasa baietilor de la Hotel Fm, pentru ca atunci cand vor urca si canta pe scena sa simta ca reprezinta Romania.

Pagina de facebook Hotel FM

Site Hotel FM

Februarie luna Oscarurilor IV

Pentru ca mai sunt putine ore, iata si celelalte previziuni ale mele:

Cel mai bun regizor:

David Fincher (“Reţeaua de socializare/ The Social Network”)

Darren Aronofsky (“Black Swan”),

Tom Hooper (“Discursul regelui/ The King’s Speech”),

David O. Russell (“The Fighter”) şi

Ethan şi Joel Coen (Adevăratul curaj/ True Grit

Desi nu am inteles nenominalizarea lui Christopher Nolan (Inception), as merge pe varianta David Fincher (“Reţeaua de socializare/ The Social Network”) pentru ca un regia unui film cu un subiect foarte proaspat este intr-adevar o provocare, la care el a raspuns cu bine.

Cel mai bun actor în rol secundar:

Christian Bale ( “The Fighter”)

John Hawkes (“Winter’s Bone”)

Jeremy Renner (“The Town”)

Mark Ruffalo (“The Kids Are All Right”)

Geoffrey Rush (“The King’s Speech”)

Desi mi-ar placea sa fie Geoffrey Rush pentru acest rol pe care eu una il vad principal, mi-e teama ca premiul va merge la Christian Bale  pentru a nu ignora complet  “The Fighter”. Daca ar fi totusi sa aleg eu as alege cu doua maini Geoffrey Rush.

Cea mai bună actriţă în rol secundar:

Amy Adams (“The Fighter”)

Helena Bonham Carter (“The King’s Speech”)

Melissa Leo (“The Fighter”)

Hailee Steinfeld (“True Grit” )

Jacki Weaver (“Animal Kingdom”)

Oricat mi-ar fi de simpatica, nonconformista Helena Bonham Carter, premiul ar trebui sa mearga la Hailee Steinfeld (“True Grit” )-un real talent, un rol matur si solid.

Alti castigatori in viziunea mea:

Cel mai bun scenariu original: Christopher Nolan (“Inception”)

Cea mai buna imagine:The Social Network (Jeff Cronenweth)

Cele mai bune efecte vizuale:“Inception”

Celelalte categorii aici si aici

Acestea fiind zise, nu ratati “The departed” azi pe PRO TV si maine cand vom afla castigatorii, revin cu ceva concluzii.

Tunate sau naturale?

O stiti cu siguranta…

Hmm…ma gandesc ce-or zice femeile tunate…ca e de rau ?  “-uite fata ne-au prins!”…in nici un caz, pentru ca ele au in fata argumentul suprem: admiratia barbatilor

Femeile netunate, poate ar schita un zambet si si-ar zice “uite na, ce naspa e sa fii tunata!” dar logica nu te lasa sa gandesti asa.

Fara sa vrem trecem, am trecut si vom mai trece prin prisma judecatii masculine si a etaloanelor lor de frumusete sau mai nou de “hot”. Auzim mereu, prea grasa, prea trecuta, prea plata, prea slaba…si asa mai departe, iar cand vine vorba de apelative…uuu cum le gasesc ei pe cele mai dragute din dictionarul de animale.

Sigur de aceste judecati nu-ti mai pasa prea mult cand ti-ai gasit alesul…pentru ca el desigur te cunoaste intru totul si tu ai un caracter, o personalitate si o inteligenta deosebita….Dar pana una alta, nu cred ca atunci cand vede pe strada picioare pana in gat, sani mari si super mari si funduri bombate sa spuna: Bleah…ce caracter urat are!!! …Sau cand mergi senina pe strada si esti fluierata, nu te gandesti ca iti fluiera “caracterul”…ca sa nu mai spun si de revers cand te auzi strigata “baleno, misca-te mai repede” cand nici atunci nu-ti pasa cam ce IQ ai.

Faptul ca de multe ori “tunatele” nu sunt si accesibile ca vulpea cu strugurii, nu cred ca iti da tie ca femeia normala si netunata vreo satisfactie…

Nu stiu deocamdata nici o femeie care sa arate bella si ravisanta cand se trezeste dimineata…si cu asta sa zic ca se confrunta si tunatele , dar atata timp cat barbatii vor emite aceste judecati intr-o mai mare masura decat femeile pentru ca barbatii sunt stimulati in primul rand vizual si nu mental sau tactil ca femeile, lucrurile stau cam asa:

“tunat” = hot, frumos si sexy > “natural” = hot, frumos si sexy, in traducere: de mai multe ori vei auzi hot, frumos si sexy la “tunate” decat la “naturale” pentru ca prin tunare corectezi multe sau tot, iar la natural exista intotdeauna scapari:)))

Si scaparile nu conteaza pentru ca ne iubim asa cum suntem nu-i asa?

In incheiere va spun doar atat: mie chiar nu imi plac legumele.

Februarie, luna Oscarurilor III

Cea mai bună actriţă în rol principal

Anette Benning (“The Kids are Allright”)- nu iese din registrul ei, a avut roluri mult mai bune

Natalie Portman (“Black Swan”)- indiscutabil castigatoare-un rol matur si complex facut pentru Oscar, pentru ca este cumva o reteta castigatoare la aceasta categorie: fie interpretezi magnific o celebritate(The Queen, Million dollar baby, Erin Brockovich) fie te transformi ( The Monster, The Hours)

Nicole Kidman (“Rabbit Hole”)-un film pe care intentionez sa-l vad, deci nu ma pot pronunta.

Michelle Williams (“Blue Valentine”)- e un plus aceasta interpretare pentru ea, dar nu e de Oscar

Jennifer Lawrence (“Winter’s Bone”)- ar merita, daca ar avea si un alt registru de roluri cunoscut

 

Cel mai bun actor în rol principal

Javier Bardem (“Biutiful”)- are un Oscar pentru rol secundar;  este un potential enorm in acest actor sa straluceasca in curand din nou la Oscar, dar nu cred ca acum.

Jeff Bridges ( “True Grit”)- o interpretare buna, cumva clasica pentru el,  dar e prea devreme pentru inca un Oscar- 2009 Crazy Heart

Colin Firth (“The King’s Speech”)- un defect il face si mai talentat decat era; o singura observatie- nu mi s-a parut profund in acest rol, explicabil doar prin “raceala” specific englezeasca si “regeasca”.

James Franco (“127 Hours”)-prea tanar si e cumva ciudata chiar  nominalizarea pentru ca  Leornado di Caprio nu a fost nominalizat pentru The beach sau The Departed

Jesse Eisenberg (“The Social Network”)- prea putina experienta- nu-l cunosc altfel decat din The Social Network-total inexpresiv pentru mine. I s-a potrivit excelent rolul.

Februarie-luna OscarurilorII

Am intrat in linie dreapta si pentru ca un articol aparut aici m-a intrigat, sa va spun asteptarile mele…si verificam dupa
Cel mai bun film:

“The King’s Speech”- are tot ce-i trebuie pentru cel mai bun film. Un adevar istoric, un rege prezentat in cea mai non royal ipostaza, actori extrem de talentati. Daca nu va lua acest premiu, va fi doar pentru ca le-a luat pe toate celelalte

“127 Hours”- foarte emotionant, dar repetabil (“Cast Away”). Un plus pentru ca este “true story”, dar James Franco desi talentat, mai are multe de spus pana la Oscar.

“Black Swan”-un film prea ciudat pentru Oscar, dar original si impresionant. Ii lipsesc dialogurile si “Ideea”. Te indeamna la introspectie, dar nu-ti deschide suficient nici inima, nici imaginatia.

“The Fighter”-repetabil, mutl mai bune ” Million dolors baby” sau “The hurricane”

“Începutul/ Inception”- un film deosebit- are “Ideea”, dar e prea complex prezentata; este un film dinamic cu care iti este greu sa tii pasul; va puncta la efecte speciale si poate scenariu

“The Kids Are All Right”- un film simplu, de weekend

“Reţeaua de socializare/ The Social Network”- actual, dar poate aceasta prospetime a subiectului si  faptul ca te indeamna sa apreciezi oamenii care fac bani din specularea nevoilor tale, (vezi si cazul Bill Gates, unde Slava Domnului pentru Linux ca a pus capat) si oamenii care stiu cum sa subjuge-metaforic vorbind-fara maretie, fara talent, fara calitatile clasice ale unui leader, milioane de oameni, ma indeamna sa cred ca nu va lua acest premiu.

“Povestea jucăriilor 3/ Toy Story 3″-va mai trece mult timp pana un film de animatie sa ia Oscar la aceasta categorie.

“Adevăratul curaj/ True Grit”- are multe din calitatile necesare, dar firul povestii e prea simplu, fara complicatii si previzibil. Lipseste Ideea.

“Winter’s Bone”- acelasi stil, molcom pe alocuri dramatic, impresioneaza, dar nu are forta unui “Cold Mountain”.

Februarie, luna Oscarilor I

Anul acesta ceromonia Oscarilor este pe 27 februarie, asa ca iata primele mele opinii.

Nu am sa incep prin a va spune favoritii si favoritele mele ci printr-o provocare lansata de un film care nu este nominalizat la cel mai bun film: Blue Valentine. Este totusi in categoria Oscarilor pentru nominalizarea la categoria cea mai buna actrita intr-un rol principal: Michelle Williams, premiul pe care il va pierde cu siguranta, deoarece Natalie Portman in Black Swan este magistrala.

Ce aduce nou acest film?

Filmul pune pe tapet o intrebare: Sunt barbatii mai romantici decat femeile? Poate o relatie rezista doar cu iubire?

Un barbat, necomplicat, sincer si deschis se indragosteste ” at first sight”. Se casatoreste cu femeia pe care o iubeste si nimic nu ii schimba decizia desi afla ca ea este insarcinata cu un alt barbat. Alege sa faca un singur lucru in viata sa: s-o iubeasca pe ea si pe fetita. O iubire frumoasa, simpla si pura. O relatie oarecum boema, necomplicata si directa.

Si aici vine dilema personajului principal: femeile sunt cele care viseaza la printi pe cai albi, desi in realitate nu isi doresc un barbat care sa le iubeasca doar,  isi doresc sa aiba alaturi barbati cu ambitii, cu planuri de a face “ceva in viata”, realizati, puternici. In timp ce  femeia face o adevarata piramida a dorintelor in ceea ce priveste barbatul de langa ele, barbatul alege sa se opreasca la a oferi doar iubire.

Asta este firul povestii…si filmul raspunde la:

Cum o “poveste” de dragoste , se stinge, se destrama si se urateste pe masura ce tie nu iti mai este suficienta dragostea fara limite a sotului?

Cum iubirea nu e suficienta atunci cand iti doresti mai multa recunoastere, o slujba mai buna, o viata cu provocari, cu proiecte cu vise?

Cum stai intr-o relatie din recunostinta, din vina, din dezamagire?

Cum o iubire prea mare neimpartasita, te demonizeaza si te transforma?

Cum iubirea nu este niciodata suficienta intr-o casatorie?

 

Ryan Gosling a fost privat de o nominalizare anul acesta pentru acest rol, desi sub nici o forma nu-l depaseste ca prestatie pe Colin Firth in The King’s Speech. Michelle Williams mult mai stearsa decat el, dar poate asta era si ideea.

Un film incet si profund, cu multe intrebari.  Un film in care nu gasesc un vinovat!!!

Daca cineva gaseste, astept o motivatie.

 

 

 

Cele mai frumoase cadouri…

love is in the air

Ma intreb de ceva vreme ce-i cu panica asta in aer cand se apropie controversatul  Valentine’s Day. Unii se grabesc sa-l desfiinteze, altii sa-l promoveze cat mai bine, o sumedenie de idei traznite de a sarbatori, o intreaga industrie se pune in miscare pentru a face aceasta zi deosebita.

Si totusi, daca analizez cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit, nu vad nimic legat de aceasta “industrie a iubirii”.

De aceea vreau sa vad cat de intemeiata este panica asta…Ce ne face cu adevarat fericite cand vine vorba de cadouri de la sotii/iubitii nostri?

Cele mai frumoase cadouri primite de mine sunt:

-dragii mei pestisori aurii care imi spun buna dimineata si accepta din cand in cand sa fie mangaiati…

-acuarelele, pensulele si blocul de desen cu care ma joc cu cea mai mare bucurie

Intr-adevar e un efort mare sa te gandesti la ce-i place persoanei de langa tine, dar hei…iubirea nu e simpla .

Alte cadouri minunate?!

O victorie de 10

Bucurie mare in suflet de stelist!  Emotii mari in prima repriza,  apoi minute de inspiratie maxima in a doua repriza, Steaua a jucat pana in ultimul minut, nu s-a retras, a defilat. Poate a fost si noroc, dar e bine ca norocul a fost de partea Stelei azi. Nu stiu ce va mai fi de acum incolo, dar cu pasi marunti si victorii muncite, se poate! Steaua e speranta! Si pentru asta va fi mereu in inima mea.

PS: Ar fi frumos ca la viitorul meci cu Liverpool sa auzim un stadion intreg incurajand Steaua, pentru ca Steaua are nevoie de suporteri sa straluceasca!

Later edit: Banel vs Dodel

Stiu ca in momentul de fata exista 2 tabere in randul suporterilor stelisti: cei care il iubesc pe Banel si cei care il vor plecat definitiv.

In prima repriza a meciului din aceasta seara, Banel a gresit de cateva ori si suporterii l-au taxat, fluierat, injurat. Dodel(Cr.Tanase) a gresit de fiecare data, nu s-a vazut in joc, a fost de pe alta planeta. Nimeni nu l-a taxat.

Banel a fost un baiat sarac, provine dintr-o familie numeroasa si e tigan. A fost obisnuit de mic sa munceasca si sa indure. A fost cu siguranta umilit de multe ori. Ce inseamna pentru el sa-l huiduie suporterii! Nimic altceva decat un impuls sa mearga mai departe, sa demonstreze ca e inca util echipei, ca inca poate sa faca meciuri mari. Si asta a facut! Injurat, a dat pase de gol! Injurat a trecut de nenumarate ori de adversari si a fost minunat! Injurat a tras la poarta in ultimile minute absolut fantastic!

Dodel? A aparut un articol recent ca vine mahmur la antrenamente. Nu ma intereseaza daca e adevarat sau nu dar azi era “mahmur” pe teren. Era revoltat si parca inca se uita dupa “cartita” din vestiar care l-a turnat ca vine mahmur. Si…pe teren inca o cauta! Mai ales cand dadea pase la adversar! Azi l-a salvat Stancu, pentru ca energia lui l-a scos din amorteala. Nimeni nu l-a fluierat sau injurat. Nimeni nu a stat in calea stralucirii lui…iar el a continuat sa orbecaie. Mereu stilat, cluburi si fetite…Nimeni nu-l umileste. E capitanul echipei! Dar azi si in multe alte meciuri, “stilul lui” ma lasa rece.

Banel nu e capitanul Stelei, dar e sufletul ei. Banel are spiritul Stelei in suflet! Desi umilita, va ridica mereu capul si va arata ca poate mai mult!

Respect Banel! Trezeste-te Dodel!

Cea mai usoara alegere

E greu sa faci diferite alegeri in viata. E si mai greu sa ai siguranta ca alegerea facuta este si buna.

Nu de putine ori am fost pusa in situatia de a “cantari” anumite probleme ivite si de a alege solutia care mi s-a parut cea mai buna. Si de fiecare data am ales, bun sau mai putin bun, dar nu imi pare rau de nimic, indiferent daca rezultatul a fost cel urmarit sau doar satisfacator ori dezastruos.

Alegi (cu capul sau cu inima) masina pe care-o visezi noaptea, alegi sa mananci la pranz porc sau pui sau doar o zeama lunga sau o salata light, poti alege cu mare greutate ce sa porti intr-o zi: pantaloni sau fusta? (grea alegere pentru unele femei ) sau poti sa alegi sa nu alegi nimic din ceea ce ti se ofera, indiferent ca situatia ti-o impune.

Am ales, contrar multor pareri, invatamantul romanesc in detrimentul celui italian. Aceasta este o alegere de care sunt convinsa ca este buna, nici nu trebuie sa astept rezultatele in viitor pentru a vedea daca am gresit sau nu. Explicatia este una foarte simpla pentru convingerile mele…

Fiica mea a trecut intr-a 6a aici si vreau sa spun ca face urmatorul gen de exercitii la mate: (2+4):2×4=ghici-cat-fac??? La engleza a avut ca tema, ca in bancurile cu uitucii, sa scrie de cate 5 ori cifrele de la 1 la 100 in litere. Ah, si culorile: red, red, red, red, red; green, green, green…. etc.

Mi s-a scarbit sa vad cum zilnic dupa ce-o intreb ce-a facut la scoala imi zice plictisita: “M-am plictisiiiiiit! Iar am repetat azi in cor toti ca in cifre romane cifra 10 se scrie X” etc, etc.
Iar de la o fata eminenta si care se implica in toate, a ajuns sa trateze cu … sictir (cred) studiul si ceea ce tine de scoala (de aici). Si vrea sa devina avocat-medic. Cica zice ea ca se poate .

In ultimile 3 luni de scoala in clasa a 5a (primele pentru ea in sistemul educativ italian) imi povestea ca lipea hartie sau invata sa decupeze dupa contur. E inimaginabil. Din ‘micuta geniu” nu mai era scoasa de catre profesori, iar de catre colegi era privita cu invidie.

Mai nou, dupa 3 luni de vacanta de vara, odata cu intrarea ei in clasa a 6a activitatile i s-au schimbat.

Intrebare din partea mea: “Ce-ai mai facut azi?”

Raspunsul ei, cu zambetul pe buze: “Sunt epuizata intelectual; am facut inmultiri de clasa a 3a!”

Taica’su: “Stai sa vezi cat de greu e la impartiri!”

Am inceput sa “radem” de “calitatea invatamantului de pe aceste meleaguri. Ceea ce ne-a determinat sa luam cea mai usoara decizie din viata noastra: sa ne intoarcem acolo unde stim ca, desi nu faci nimic, poate, cu studiile de la tine din tara, tot e mai bine sa le faci. Si sa traiesti cu speranta ca poate, daca iti doresti cu adevarat, vei reusi sa te ridici, pentru ca dispui de cunostintele necesare.  Ar fi cam trist sa ai toata viata mintea odihnita! Nu?

Pledez pentru o educatie get-beget romanesca, atat cat a mai ramas din ea, dar mai mult totusi decat in alte parti, iar aceasta alegere ma incanta si ma face sa cred ca fiica’mea ve redeveni aceeasi studioasa si totusi ne-tocilara eleva ca intotdeauna. Iar eu un parinte multumit ca odinioara. Si mandru!

Raiul?

Fara a intra in discutii despre existenta sau mitul raiului, sunt sigura ca multi dintre noi au facut macar o data incercarea de a-si imagina Raiul.  Intamplarea face ca in ultima perioada sa vad doua filme cu aceeasi  idee minunata despre rai. (serial-Supernatural seria 5 si What dreams may come-1998)

Ideea centrala este urmatoarea: Raiul este creat de noi. Nu e predefinit de Creator. E ceea ce ne dorim noi sa fie. In raiul nostru chemam cu sufletul pe cine vrem noi. Nu e lapte si miere mai ales daca sunteti alergici la vreun ingredient. Esenta noastra si ceea ce speram sa ramana din noi este “sufletul” atat de greu de definit, dar atat de constientizat (limba romana nu ignora acest aspect- “din suflet, cu tot sufletul, ma doare sufletul, mi se rupe sufletul, om cu suflet, om fara suflet, trup si suflet” etc.)

Deci ceea ce ne incanta sufletul ar trebui sa devina raiul nostru. De aceea ar trebui sa ne umplem sufletul cu cat mai multe lucruri frumoase, pentru ca raiul nostru sa fie deosebit.

“What dreams may come” este un film absolut spectaculos care m-a facut sa ma gandesc la cum ar arata raiul meu daca ar fi posibil sa mi-l creez de acum.

Faceti si voi un exercitiu de imaginatie! Si veti vedea cat e de primar acest sentiment de bine, cat e de simplu sa stabilesti ce e cu adevarat important pentru sufletul tau. Si daca raiul e un loc creat de noi…atunci chiar ca am de ce sa imi doresc sa ajung in rai .